Suplex Libellus Valachorum
Naţiunea română
este cu mult cea mai veche dintre toate naţiunile Transilvaniei din vremea
noastră, întrucât este un lucru sigur şi dovedit, pe temeiul mărturiilor
istorice, a unei tradiţii niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor
şi obiceiurile, că ea îşi trage originea de la coloniile romane aduse la
începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, in nenumărate rânduri,
în Dacia, cu un număr foarte mare de soldaţi veterani, care să apere
provincia.[…].
Drept aceea, Naţiunea română,
rugătoare şi umilă, vine la tronul Majestăţii Voastre, şi, cu veneraţie şi
supunere cuvenită, se roagă şi cere următoarele:
1) Ca numirile odioase şi pline de ocară: toleraţi , admişi, nesocotiţi
între Stări şi altele de acest fel, care […] au fost întipărite fără drept şi
fără lege [ pe fruntea] naţiunii române, acum să fie cu totul îndepărtate,
revocate şi desfiinţate în chip public, ca nedemne şi nedrepte, şi astfel, prin
îndurarea Majestăţii Voastre Preasacre, naţiunea română să fie repusă în
folosinţa tuturor drepturilor civile şi regnicolare; în consecinţă
2) Naţiunii suplicante să i se
restituie între naţiunile regnicolare acelaşi loc pe care ea l-a ţinut,
potrivit mărturiei citate în cele de mai sus a Conventului Fericitei Fecioare
din Cluj-Mănăştur, din anul 1437[1].
3) Clerul acestei naţiuni,
credincios bisericii orientale, fără discriminare, dacă gândeşte sau nu la
toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea şi nobilimea şi plebea, atât cea orăşenească, cât şi cea
rurală, să fie scutită şi tratată drept în acelaşi fel ca şi clerul, nobilimea
şi plebea naţiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii şi să fie făcută părtaşă la aceleaşi beneficii.
4)
În comitate, scaune, districte şi
comunităţi orăşeneşti, cu ocazia alegerii slujbaşilor şi a deputaţilor din
Dietă, de asemenea când se întâmplă [ să se facă] numiri noi sau înaintări în
slujbe la dicasteriile aulice şi provinciale, să se procedeze în chip just la
punerea în slujbă, în număr proporţional, a persoanelor din această naţiune.
5)
Comitatele, scaunele, districtele şi comunităţile orăşeneşti în care românii
întrec la număr celelalte naţiuni, să-şi aibă numirea de la români sau să
poarte un nume mixt, unguresc-românesc, săsesc-românesc, sau, în sfârşit,
înlăturându-se cu totul numirea luată de la o naţiune la alta, atât comitatele
cât şi scaunele şi districtele să-şi păstreze numai numele acelea pe care până
acum la purtaseră, după râuri sau cetăţi, şi să se declare că toţi locuitorii
Principatului, fără vreo deosebire de naţiune sau religie, trebuie să
folosească şi să se bucure, după starea şi condiţia fiecăruia, de aceleaşi
libertăţi ţi beneficii şi să poarte aceleaşi sarcini, pe măsura puterilor lor.
Din
cele de mai sus se vede cu prisosinţă că aceste cereri se sprijină pe echitatea
naturală şi pe principiile societăţii civile, precum şi pe pactele
încheiate[…].
Urmează semnăturile.
[1] În
urma răscoalei de la Bobâlna reprezentanţii maghiarilor, saşilor şi secuilor au
semnat o înţelegere, Unio Trium Naţiorum prin care reprezentanţii
românilor erau excluşi din viaţa politică a Transilvaniei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu