duminică, 29 ianuarie 2012

DORINŢELE PARTIDEI NAŢIONALE IN MOLDOVA


„Pe lângă toate aceste radicale instituţii, singurele cari ne pot regenera patria, apoi partida naţională mai propune una, ca cununa tuturor, ca cheia boltii, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional; aceasta este UNIREA MOLDOVII CU ŢARA ROMÂNEASCĂ, pe temeiul puncturilor de mai sus, şi cari se vor putea modifica de către Adunarea Obştească Constituantă a ambelor tari unite; unire, dorită de veacuri de toţi românii cei mai însemnaţi ai tuturor Principatelor, o unire pre care, după spiritul timpurilor, cu armele în mână au vroit să o săvârșească Ştefan cel Mare si Michail Viteazul, carele şi ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, a! Moldovei si al Ardealului. Prejudeţele veacului si intrigile străinilor până acum au stabilat această unire, astăzi însă împrejurările ne sînt mai favorabile ca să putem realiza aceea ce strămoşilor noştri le-a fost cu putinţă numai a dori. Prejudeţc şi antipatii naţionale nu mai sînt de mult între noi. Chiar străinii n-ar putea cu drept a ne fi contrari, fiindcă această unire n-ar jigni driturile nimănui, Turcia este acum deplin convinsă că, deosebindu-se de timpurile trecute si de părinţii lor, românii de astăzi au via dorinţă si este de interesul lor de a fi strâns uniţi cu imperia otomană, si că singura lor mântuire este de a se ţinea sub egida integrităţii Turciei, închezăşuită de marile puteri ale Europei. Unirea Principatelor, întărindu-le pe aceste, ar întări însă şi legăturile cari lipsesc către puterea suzerană; şi iarăşi numai legăturile cu aceasta din urmă pot sa facă pe români puternici prin neatârnarea Turciei, care închizăsluieste pre a noastră, căci Turcia, prin dritul suzeranităţii sale este îndatorită a ne apăra si libertatea noastră. Cât pentru Rusia, chiar în imputările şi ameninţările ce face românilor prin depeşa sa din 19 iulie trecut, ea tot se întemeiază pe vechile tracturi; prin aceasta însă ea nu numai ca nu slăbeşte, dar încă întăreşte driturile românilor, căci tocmai pe tractate si aceştia se întemeiază spre a reclama AUTONOMIA lor şi dritul de a-si uni ţările, în zadar depeşa ministerială zice că PRINCIPATELE NU POT SĂ-ŞI PREFACĂ REGIMUL ADMINISTRATIV, FĂRĂ ÎNCUVIINŢAREA AMBELOR CURŢI DE VREME CE AU ÎNDATORIRI POZITIVE  ATÎT CĂTRE PUTEREA SUZERANĂ, CÎT ŞI CĂTRE PUTEREA PROTECTRITA; căci articolul 5 al Tractatului de la Âdrianopole, pe care Rusia însăşi îşi întemeiază reclaxatiile, prin chiar cuvintele sale, recunoaşte românilor vechile capitulaţii şi, prin urmare, şi cea dintâi condiţie a acestora, adică dritul autonomiei (fiindcă Principatele Moldova si Ţara Românească zice acest articol al Tractului, în urma unei capitulaţii s-a pus sub suzeranitatea Înaltei Porţi si fiindcă Rusia a chezăşluit fericirea lor, s-a hotărât ca ele să ţie toate privilegiile si slobozeniilor ce li s-au învoit, sau prin capitulaţiile lor, sau prin tractaturile încheiate între aceste două imperii sau prin hatişerifurile slobozite în deosebite vremi etc. In zadar, asemenea, această depeşă face românilor o crimă din dorinţa lor de a-şi împreuna ţările, zicând că Rusia nu poate ierta de a vedea, în locul ambelor Principate, ivirea unui nou stat etc.

La acestea va răspunde Rusia, adică chiar Regulamentul făcut de ea, şi pre care ea astăzi nu voieşte prin baionete a-1 impune românilor. In adevăr, acest Regulament făcut după instrucţiile sale, sub prezidenţii unui amploiat al sau, rediat de oameni aleşi de ea, singur invită pre români de a se uni, rostind lămurit că noile instituţii nu li s-au dat decât spre a pregăti şi de aduce în împlinire această unire, „începutul, religia, zice Regulamentul Moldovei, art 425 cap. IX, obiceiurile şi asemănarea limbii locuitorilor acestor două Principaturi, precum şi trebuinţele ale ambelor părţi, cuprind din însăşi descălecarea lor elementurile nedespărţitei uniri, care s-a împiedicat şi s-a întârziat de întâmplătoarele împrejurări. Mântuitoarele folosuri ale rodului ce s-ar naşte din întrunirea acestor doua naţii sînt netăgăduite. Elementurile întrunirii Moldo-Românilor se află aşezate prin acest Regulament, prin asemănatele temeiuri ale administraţiei acestor doua ţări". Aşadar, chiar când românii n-ar fi gândit la folosurile ce le-ar veni prin unirea principatelor, acest articol ar fi fost destul spre a-i lumina despre adevăratele lor interesuri. Tot acest articol este cel mai bun răspuns cea mai mare dezvinovățire ce ei pot face la imputările depeşei din 19 iulie. Ei dar lasă Ministerului împărătesc al Rusiei de a explica contradicţia manifestă ce este parte acest articol al Regulamentului din 1830 opera sa. care singură ne sfătuieşte unirea Principatelor, si depeşa sa din 1848, care din această iubire ne face o crima. Acestea sînt singurele mântuitoare instituţii, cari pot introduce în Principate liniştea, cea si buna stare materială si intelectuală si prin urmare, a le aduce acea fericire pe care Rusia o închezăsluit-o românilor în faţa Europei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu