Viaţa publică -viaţă privată
Competenţe de atins:
2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice
2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice
A. O spun clar: pentru mine, o persoană publică nu are viaţă privată.
Oh, legea interzice filmările / fotografierea în spaţii private, fără
acordul subiecţilor. De acord. Dar mai departe, a ţine sub obroc
informaţii sub pretextul "vieţii private" e nu doar aberant - e
periculos. Iar argumentele le aveţi în faţa dumneavoastră, argumente
contondente care alcătuiesc ceea ce îndeobşte se numeşte "viaţa de zi cu
zi".
O persoană oarecare are dreptul
la intimitate. Spre deosebire de simplii cetăţeni, însă, o persoană
publică (şi în mod deosebit politicienii şi funcţionarii publici) nu au
acest drept. De ce? Mă veţi întreba; nu sunt şi ei oameni? Ba da. Dar -
spre deosebire de noi, vulgul - ei au puterea de a ne influenţa nouă vieţile prin simpla deţinere a acestor calităţi.
Cetăţeanul Popescu - Despre cibernetica socială
B. Dreptul la viaţă privată face parte dintre drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, reglementate de Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului prin dispoziţiile art. 8, potrivit căruia „orice
persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei sale". În prezent, noţiunea de viaţă privată înglobează atât aspecte
„tradiţionale", precum dreptul la imagine, starea civilă a persoanei,
identitatea, starea de sănătate, apartenenţa religioasă, integritatea
fizică şi morală, viaţa sentimentală, dar şi aspecte „moderne", legate
de percepţii noi în viaţa socială referitoare la avort, homosexualitate,
transsexualitate. Recent, ca urmare a dezvoltării mijloacelor de
comunicare, s-au născut dezbateri cu privire la interceptările
telefonice sau ale corespondenţei electronice, la utilizarea bazelor de
date personale informatizate prin raportarea continuţului dreptului la
viaţă privată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu