joi, 20 octombrie 2011

Democraţia ateniană

Competenţe de atins:
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de istorie orală;

A. Astfel împărţită în patru clase, Atena devenea o democraţie care a servit ca model tuturor celorlalte cetăţi. Prima clasă îi furniza pe membrii Areopagului şi pe arhonţi, care erau aleşi de Adunare, pe care o compuneau toţi cetăţenii. Ea putea să-l pună sub anchetă pe orice funcţionar superior, şi avea rol de Curte de casaţie faţă de toate verdictele tribunalului care, şi ele la rândul lor, erau formulate de juraţi. Aceştia erau aleşi dintre şase mii de ceteţeni de bună conduită, aparţinând tuturor claselor.
                                                                                                      Indro Montanelli, Istoria grecilor

B.  Avem o constituţie care nu imită legile vecinilor, ci mai degrabă noi înşine suntem exemplu, fără să imităm pe alţii. În privinţa numelui - din pricină că este condusă nu de câţiva, ci de mai mulţi cetăţeni - s-a numit democraţie, şi după lege, toţi sunt egali în privinţa intereselor particulare; cât despre influenţa politică, fiecare este preferat după cum se distinge cu ceva, şi nu după categoria socială, ci mai mult după virtute, iar dacă este sărac, dar poate să facă vreun lucru bun pentru cetate, nu este împiedicat pentru că n-are vază. În raporturile cu comunitatea şi în privinţa suspiciunii reciproce în activitatea zilnică ne manifestăm liberi activitatea, fără să ne mâniem pe vecin dacă face ceva după pofta inimii lui, şi fără să prevedem [prin legi] acţiuni supărătoare, care nu comportă o pedeapsă, dar sunt de nesuferit pentru alţii. Ne facem, fără să ne supărăm, interesele particulare, nu călcăm legile, când chibzuim treburile publice, mai ales din respect pentru legi, dând ascultare şi oamenilor care sunt, în orice împrejurare, la conducere, şi legilor, atât acelora care sunt promulgate, spre a veni în ajutorul oamenilor păgubiţi, şi legilor care, deşi nu sunt scrise, comportă totuşi un respect unanim consimţit. [...]  Numai noi îl socotim pe bărbatul fără activitate obştească nu un om puternic, ci chiar un om nefolositor.
                                                                           Tucidide, Războiul peloponesiac - Discursul lui Pericle 

C. Războiul acesta, care bântuia cu putere de aproape zece ani, semănase în toată Grecia ruina, fără să ducă la niciun rezultat. Ameninţată de o revoltă a sclavilor, Sparta a cerut pace. Atena, ţinând până la urmă seamă de părerea aristrocraţilor, a fost de acord. Dintre aceştia, un oarecare Nicias a semnat în anul 421 tratatul ce i-a purtat numele. Înţelegerea prevedea nu doar o pace de cinzeci de ani, ci şi o colaborare între cele două state, în cazul când unul dintre ele s-ar fi răsculat sclavii. Marii inamici găseau între ei înţelegere, menţinând nedreptăţile sociale.
                                                                                                                Indro Montanelli, Istoria grecilor


Cerinţe:
  1. Examinaţi organizarea societăţii ateniene folosind informaţiile din sursa A.
  2. Ilustraţi un punct de vedere asupra sistemului de organizare atenian folosind două argumente din sursa B.
  3. Judecaţi sistemul politic atenian prin prisma valorilor democratice contemporane folosind sursa B.
  4. Formulaţi un punct de vedere argumentat asupra efectelor războiului peloponesiac din sursa C.
  5. Justificaţi cu o informaţie relevantă din sursa C necesitatea încheierii păcii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu