Umanismul
Competenţe de atins:
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj
4.2. Aprecierea valorilor trecutului
prin raportarea la actualitate
A. Creată de umaniştii italieni, reluată de Georgio Vasari, noţiunea unei resurecţii a literilor şi a artelor graţie Antichităţii regăsite a fost desigur rodnică, precum rodnice sunt toate manifestele pe care tinere generaţii cuceritoare le lansează de-a lungul secolelor. Ea semnifică tinereţe, dinamism, dorinţa de reînnoire. Posedă necesara injustiţie a declaraţiilor adolescentine abrupte, care rup ori dau impresia că rup cu gusturile şi categoriile mentale ale înainte-mergătorilor. Numai că termenul de "Renaştere", chiar în accepţiunea strâmtă a umaniştilor care îl aplicau în esenţă literaturii şi artelor plastice, ne apare astăzi ca fiind neîndelustător. Acesta are aerul că respinge ca barbare creaţiile robuste şi în acelaşi timp misterioase ale artei romane, ca şi cele mai zvelte ale epocii gotice.
Jean Delumeau, Civilizaţia Renaşterii
B. [...] În ceea ce-i priveşte pe teologi, aş face poate bine să nu spun nimic; nu e prudent nici să atingi, nici să scurmi ceea ce miroase urât. Sunt oameni care nu înţeleg zemflemeaua şi care se aprind pentru o nimica toată. M-ar putea copleşi sub o ploaie de argumente pentru a mă sili să retractez, sau m-ar putea denunţa pretutindeni ca eretic, dacă aş refuza să o fac.
Erasmus de Rotterdam împotriva teologilor
C. Principele stabileşte o tipologie a regimurilor politice, operând distincţia între principatele moştenite şi cele cucerite prin violenţă. Unica problemă este aceea de a şti cum să păstrezi puterea. Sunt trecute în revistă pentru aceasta mijloace precum cruzimea şi clemenţa, liberalitatea şi parcimonia, dragostea şi ura. După părerea lui Machiavelli, un principe trebuie să fie puternic şi viclean. Această căutare a unei puteri ferme îşi relevă sensul deplin în ultimul capitol, care îndeamnă la curăţirea Italiei de barbari - apel la unitate definit în mod negativ, prin respingerea soldaţilor străini; Machiavelli nu explică însă care sunt factorii de unitate, cu excepţia existenţei unei dinastii care să o pună în practică şi să o încarneze. Principele a apărut în Italia, în 1532, în limba italiană, după moartea autorului său, şi a fost interzisă la Roma în 1559.
Despre Principele, operă redactată de Niccolo Machiavelli
D. Artist solitar, diferit de ceilalţi, Michelangelo seamănă cu acel şir de artişti pe care un erudit ca Rudolf Wittkower i-a denumit "născuţi sub semnul lui Saturn", influenţaţi de planeta care pare să guverneze temperamentele melancolice şi extravagante. Preţul plătit de Michelangelo pentru geniul său a fost, probabil, o viaţă marcată de singurătate şi suferinţă. Nu a fost căsătorit şi nu a avut niciodată copii: "Eu stau aici cu o mare nelinişte în suflet şi un corp extrem de obosit, nu am prieteni de niciun fel şi nici nu-mi doresc să am, şi nu am nici atât de mult timp încât să-mi pot satisface nevoile", îi scrie artistul unui din cei patru fraţi ai săi, în 1509, la un an după începerea lucrărilor de la Capela Sixtină. Detestat ca persoană şi neglijent ca stil de viaţă, cu foarte puţini prieteni, nepăsător până la insolenţă cu cei care nu-l intersau, Michelangelo lucra fără pauză, absorbit în propria frenezie creativă.
Enrica Crispino, Michelangelo
Cerinţe:
- Desprindeţi, folosind textul A, trei caracteristici ale Renaşterii şi exemplificaţi-le cu informaţii despinse de voi.
- Explicaţi, folosind textul A, sensul termenului de "Renaştere" aducând două argumente în acest sens.
- Interpretaţi, folosind textul B, concepţia desptre cler a lui Erasmus de Rotterdam.
- Numiţi trei caracteristici ale unui principe, folosind informaţiile din textul C, şi emiteţi judecăţi de valoare asupra lor.
- Caracterizaţi condiţia artistului în epoca Renaşterii raportându-vă la valorile prezentului folosind informaţiile din sursa D.
Comentarii
Trimiteți un comentariu