Absolutismul
Competenţe de atins:
2.1.
Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric;
5.1.
Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale şi de
istorie orală
A. Chiar şi atunci când locul său era luat de cancelar, teoretic regele conducea întotdeauna Consiliul. La fel se întâmpla şi în situaţiile de minorat al regelui, când acesta era reprezentat de un regent; în cazul lui Ludovic al XIV-lea, regentul era Ana de Austria. Decretele regale aveau putere de lege: nicio autoritate, în afară de rege, nu le putea anula. Regele putea oferi o gamă vastă de funcţii: de guvernatori şi comandanţi militari, de exemplu. După cum arătaseră scurtele cariere ale lui Concini şi Luyes, ministrul favorit putea primi numeroase funcţii, distincţii şi împuterniciri în semn de răsplată pentru serviciul său, care îi consolidau poziţia faţă de rivalii nemulţumiţi sau nobilii ofensaţi.
Geoffrey Treasure, Richelieu şi Mazarin
B. Rusia de după Petru cel Mare nu mai era o ţară pierdută departe în Est, ci parte integrantă a Europei. Nu numai că Petru i-a dar Rusiei superioritatea în Baltică, cu 20 de diplomaţi profesionişti la curţile Europei, el a făcut ca ea să fie în mijlocul scenei diplomatice europene. Rusia a jucat un rol important în Războiul pentru succesiunea la tronul Austriei din 1740-1748, când trupele ruseşti au atins Rinul şi în Războiul de 7 ani din 1756-1763. Ea a fost un beneficiar major al împărţirii Poloniei şi în consecinţă un participant major la rezistenţa împotriva lui Napoleon. Într-adevăr, ţarul Alexandru I a fost albitrul principal la Paris (1814) şi Viena (1815), unde a fost trasată noua hartă a Europei, destinată pentru o sută de ani.
William Marshall, Petru cel Mare
Cerinţe:
- Prezentaţi folosind sursa A patru prerogative ale monarhului francez.
- Interpretaţi efectele pe care le-a avut politica promovată de Petru cel Mare asupra dezvoltării Rusiei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu