luni, 27 decembrie 2010

Franţa. Imperiul Romano-German

Competenţe de atins:
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de evenimente sau  procese istorice;

2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric

A. Anul 800 a amplificat în Europa Occidentală dimensiunile regalităţii o dată cu restaurarea imperiului. Magistratura imperială era tot o instituţie divină, care se situa ceva mai sus în ierarhia puterilor, la un nivel intermediar între regii de pe pământ şi forţele cereşti. În faţa lui Carol cel Mare s-a prosternat un papă. Lângă mormântul Sfântului Petru i s-a adresat cu numele de Augustus. Ca un alt Constantin sau ca un alt David, împăratul Cosntantinopolului avea, de acum încolo, misiunea de a conduce întreaga lume creştină latină spre izbăvire. Mai importanţi decât regii, noii împăraţi trebuiau să se comporte ca trimişi ai Domnului. Ei se ştiau însă, în acelaşi timp, şi urmaşii lui Caesar.
                                                                                              Georges Duby, Arta şi societatea

B.  Ceremonia de încoronare a regilor francezi simboliza relaţia strânsă dintre religie şi monarhie. La încoronarea sa, noul rege era uns cu "mir" în cadrul unei ceremonii  care imita în mod deliberat consacrarea unui episcop. Pe fruntea regelui era aşezată coroana regatului, care conţinea o relicvă a coroanei de spini a lui Christos. În virtutea ungerii şi încoronării sale, regele dobândea, după cuvintele unui cronicar medieval, "puritate şi sanctitate". el devenea "un bărbat divin", un "sfânt" şi "regele preacreştin". Ca semn al statutului său unic, se spune că regele era capabil să vindice anumite boli prin atingerea mâinii sale, şi, spre deosebire de profani, el se putea împărtăşi atât cu pâine, cât şi cu vin în timpul celebrării sfintei liturghii. Cu toate că nu putea preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Christos, regele francez era socotit ca fiind în alte privinţe încarnarea lui Melchisedec din Biblie - cel care era "atât preot, cât şi rege".
                                                            Martyn Rady, Franţa 1494-1610, Renaştere, Religie şi Refacere

C.  Henric al IV-lea către papă: "Tu ai înţeles umilinţa noastră ca fiind teamă şi nu te-ai ferit (...) să te ridici împotriva puterii regale date nouă de Dumnezeu, îndrăznind să ne ameninţi că ne vei lipsi de aceasta. Ca şi cum regatul şi imperiul ar fi în mâinile tale şi nu ale lui Dumnezeu"
Excomunicarea lui Henric al IV-lea: "Pentru că e potrivit ca el, care a căutat să micşoreze slava Bisericii, să piardă slava pe care s-o aibă şi (pentru că) s-a despărţit de Biserică şi a încercat s-o împartă în două, îl leg în lanţurile Anatemei"
                                  Fragmente din schimbul de scrisori între Henric al IV-lea şi papa Grigore al VII-lea

Cerinţe:
  1. Arătaţi semnificaţia anului 800 pentru Europa Occidentală folosind informaţiile din sursa A.
  2. Stabiliţi contextul politic şi istoric precizat  de sursa A extrăgând două informaţii aflate în relaţie cauză efect din documentul A.
  3. Analizaţi semnificaţia încoronării regelui Franţei aducând două argumente din sursa B.
  4. Interpretaţi lupta pentru investitură aşa cum reiese din sursa C.
  5. Identificaţi două informaţii aflate în relaţie de cauzalitate în sursa C. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu