sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Germania şi Austro-Ungaria

Competenţe de atins:
1.1 Exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei; 
5.2 Încadrarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente într-un context cronologic

A. Germania urmăreşte cu atenţie nu liberalismul Prusiei, ci puterea sa; Bavaria, Wittenberg şi Baden n-au decât dă arate înclinaţii în sens liberal, pentru acest lucru nimeni nu le va atribui rolul Prusiei; Prusia trebuie să-şi întărească puterea şi să o ţină pregătită pentru acel moment favorabil  pe care de mai multe ori l-a pierdut; graniţele pe baza tratatelor de la Viena nu mai sunt propice unei vieţi de stat normale; problemele mari ale epocii nu pot fi rezolvate prin cuvântări şi hotărâri majoritare - acesta a fost marea greşeală în anii 1848 şi 1849 - ci prin fier şi sânge.
                                                                  Otto von Bismarck despre căile unificării Germaniei (1862)

B. Daţi-mi voie să înfăţişez atenţiei acestei Camere caracterul acestui război între Franţa şi Germania. Nu este un război obişnuit, precum cel dintre Prusia şi Austria (1866) sau războiul italian (1859) în care Franţa a fost implicată în urmă cu câţiva ani; nu este nici asemenea războiului Crimeii (1853-1856). Acest război reprezintă revoluţia germană, un eveniment politic mai important decât revoluţia franceză din secolul trecut. Nu spun eveniment social mai important sau la fel de important. Posibilele lui consecinţe sociale se vor arăta în viitor. Niciunul dintre principiile de conducere a politicii noastre externe, acceptate de toţi oamenii politici ca îndrumar până acum şase luni, nu mai există.
                                                       Discurs al ministrului englez Disraeli în Camera Comunelor 1871

C. "Compromisul" din 1867 semnat de Beust şi Deak, şeful minorităţii liberale din Dieta Ungariei stabileşte o formulă originală de asociere între Ungaria şi Austria. Prima devine Cisleithania, care cuprinde Boemia, Moravia, Galiţia, Bucovina, Slovenia şi Dalmaţia, a doua ia numele de Transleithania (hotarul dintre ele fiind format din râul Leitha, afluent al Dunării) şi cuprinde pe lângă teritoriul maghiar, Transilvania, Slovacia şi Croaţia. Pentru a marca diferenţa dintre cele două naţionalităţi dominante ale imperiului, Francisc Iosif şi împărăteasa Elisabeta sunt încoronaţi rege respectiv regină a Ungariei în iunie 1867. Finanţele, diplomaţia, ministrul de război şi marina rămân comune.
   Naţiunea ungară, care fusese zdrobită în 1848-1849, este deci marea beneficiară a reformei din 1867. Dintr-o dată, slavii din imperiu au sentimentul că acordul s-a realizat împotriva lor. "Prizonieri" ai austriecilor sau ai ungurilor, ei se arată ostili unui compromis din care sunt excluşi. Beust i-ar fi spus lui Deak. "păziţi-vă hotarele, noi le vom păzi pe ale noastre".
                                                                                     Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei

D. Harta Austro-Ungariei


Cerinţe:
  1. Specificaţi pe baza sursei A factorii care permit Prusiei să realizeze unificarea Germaniei.
  2. Exprimaţi un punct de vedere  asupra unificării Germaniei folosind două argumente din sursa A.
  3. Selectaţi două informaţii din textul B din care rezultă caracterul cu totul nou al conflictului franco-prusac din 1870-1871.
  4. Analizaţi impactul unificării Germaniei din perspectiva britanică argumentând cu o informaţie din text punctul de vedere prezentat.
  5. Identificaţi folosind textul A şi harta B principalele teritorii ale Austro-Ungariei.
  6. Examinaţi folsind textul A importanţa încoronării lui Franz Iosef şi a Elisabetei ca regi ai Ungariei.
  7. Clasificaţi, folosind textul A, importanţa diferitelor populaţii în cadrul noii organizări a Austriei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu